II. Renaşterea (1)
Îmi amintesc de toamna anului 1975. Atunci s-a întâmplat ceva.
Trebuie să spun că în armată am fost sanitar şi învățasem printre multe altele să fac tratamente, injectii. Pentru că mă pricepeam, am fost rugat odată să-i fac injecții unui copil bolnav al unor vecini din bloc, cunoştințe mai vechi. Când au vrut să-mi plătească, am văzut pe masă o carte – Biblia ortodoxă – şi în loc de plată am cerut-o cu împrumut pentru câteva luni. Am început să citesc în ea, dar nu înțelegeam mare lucru, mai ales când am văzut că unul trăia 800 de ani, altul 900 de ani. Nu-mi explicam ce carte mai era şi aceea. După un timp, a venit la serviciu un băiat pe care îl chema Bebe Mihăilă. El lucra la altă secție decât mine, Îl primise pe Domnul Isus de curând şi le spunea colegilor din Biblie. Am intrat în vorbă cu el şi i-am spus că şi eu citeam Biblia. Mi-a spus că dacă voiam să o înțeleg trebuia să vin în adunarea de pocăiți, că acolo se tălmăceşte Biblia. Gândul acesta nu mi-a dat pace, aşa că m-am hotărât să mă duc împreună cu soția mea.
În 7 ianuarie 1976 am mers la adunarea de pocăiți din comuna Oeşti, mai mult din curiozitate, să văd cum se tălmăceşte Biblia, gândind că n-or fi ei mai deştepţi decât mine. Ne-am dus acolo pentru că sub regimul comunist nu era Biserică în oraş şi, în general, adunarile de pocăiţi erau foarte rare. Mai târziu am aflat că Biserica aceea creştina aparţinea cultului „Creştin după Evanghelie”. Frații ne-au aşezat în primele rânduri, iar de la Piteşti au venit să predice Ghiță Rotbăşan şi Ionel Năstăsoiu.
Fratele Ghiţă a citit de la Efeseni capitolul 2. Textul începe cu aceste cuvinte: „Voi erați morți …”
În timp ce el citea mai departe, eu mă gândeam şi îmi ziceam în mintea mea: Tare curios sunt cum poate acest om să tălmăcească acest pasaj din Biblie, cum poate el să spună despre mine că sunt mort, când eu sunt viu?
Şi fratele, după ce a terminat de citit textul din Biblie, a început predica cu aceste cuvinte:
– Poate este cineva în această sală care zice în inima lui:
Cum sunt mort când eu sunt viu?
În acea clipă am simțit un fior, ca un curent electric, care a trecut prin ființa mea – pentru că mi-a spus ce gândeam eu în clipa aceea – şi mi-am zis: aici este Dumnezeu!
Apoi fratele a descris starea de păcat a omului despărțit de Dumnezeu, dar a făcut-o în aşa fel că, practice, a descris viața mea, ca şi când cineva l-ar fi informat cu lux de amănunte, şi chiar mă gândeam cine i-o fi spus. Dar tot eu îmi dădeam răspunsul că asta n-am spus-o la nimeni, nu ştiam decât eu.
În timp ce mă vedeam pierdut, pentru că a aratat şi locul în care se va duce păcătosul, departe de faţa lui Dumnezeu, a venit la sfârşit cu salvarea prin jertfa Domnului Isus.
Am fost învățat la urmă cum să-L primesc pe Domnul Isus.
