Argument
Această carte de confesiuni s-a născut în casa fratelui Horen Braşov, pe când mă aflam în vizită în Statele Unite, invitat fiind la conferința anuală ce se ține în California de “Sărbătoarea mulțumirii” (Thanksgiving), organizată de frații români evanghelici.
Eram într-o zi în această minunată familie, care are uşa deschisă pentru orice frate în Domnul Isus – casa fiind mai tot timpul plină de musafiri -, şi ne-a venit ideea să punem pe hârtie experiențele pe care le-am avut cu Domnul Isus.
Îmi amintesc acea zi când în casă erau fratele Horen şi sora Virginia, tataia şi mamaia Albeanu, sora Lenuța Munteanu, care avea grijă de mamaia Albeanu şi venise în vizită la părinții
Albeanu, două fete ale dânşilor – Rodica Tudor şi Ligia Cheron.
Sora Lenuța împreună cu tataia Albeanu şi sora Virginia m-au îndemnat să le povestesc cum L-am primit pe Domnul Isus în inima mea ca Domn şi Mântuitor. În timp ce se servea masa – nu ştiu dacă a intrat cineva în această casă şi nu a fost invitat la masă – am început să spun cum m-am întâlnit cu Domnul Isus şi câteva dintre experiențele pe care le-am avut pe drumul credinței.
În timp ce toții ascultau mărturia mea şi experienţele cu El pe drumul credinţei, Rodica Tudor, fiica fratelui Albeanu, mi-a sugerat să pun pe hârtie aceste întâmplări şi dânsa se oferea să suporte toate cheltuielile legate de publicare.
Am plecat cu această încurajare şi am stat înaintea Domnului în rugăciune ca să ştiu dacă aceasta era voia lui Dumnezeu şi numai în acest fel El să îngăduie apariția acestei cărți.
De asemenea, m-am rugat stăruitor pentru cei care o vor citi să fie încurajați pentru o viață de credință plină de experiențe practice şi pentru o relație personală cu Domnul Isus pentru că El este pentru noi Persoana cea mai importantă din Univers.
Am început să scriu dar, între timp, sora Rodica s-a îmbolnăvit şi a plecat la Domnul, iar cu aceasta s-a dus şi speranța mea de a edita cartea, deci m-am oprit pentru mai bine de un an. Într-un mod providențial m-am întâlnit într-o zi cu fratele David Albeanu şi m-a întrebat de carte. I-am spus că am întrerupt-o şi motivul pentru care am întrerupt-o, dar dânsul m-a încurajat şi atunci Domnul Isus mi-a vorbit înăuntrul meu: a murit o soră credincioasă, dar nu şi Dumnezeu. M-am apucat din nou să scriu, ruşinat că am avut o credinţă aşa de mică.
